scormonire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORMONÍRE, scormoniri, s. f. Acțiunea de
a (se) scormoni și rezultatul ei; scormonit. –
V. scormoni.scormonire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scormoníre s. f.,
g.-d. art. scormonírii; pl. scormoníriscormonire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORMONÍRE, scormoniri, s. f. Acțiunea de
a (se) scormoni și rezultatul ei; scormonit. —
V. scormoni.