scormoni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORMONÍ, scormonésc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi;
p. gener. a căuta. ◊
Refl. Se scormonește în buzunare. ♦
Tranz. Fig. A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta.
2. Tranz. A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni.
3. Tranz. A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦
Fig. A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. ◊
Expr. A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi.
4. Intranz. A scobi într-o materie dură; a sfredeli. [
Prez. ind. și
scórmon. –
Var.: (
reg.)
scormolí vb. IV] –
Et. nec. Cf. scurma, răscoli.scormoni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scormoní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. scormonésc, imperf. 3
sg. scormoneá; conj. prez. 3
să scormoneáscăscormonì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scormonì v.
1. a răscoli cenușa, focul;
2. a căuta răscolind;
3. a răcăi. [Mold.
scormolì: v.
scurmà].
scormoni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORMONÍ, scormonesc, vb. IV.
1. întranz. și
tranz. A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a controbăi;
p. gener. a căuta. ◊
Refl. Se scormonește în buzunare. ♦
Tranz. Fig. A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta.
2. Tranz. A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni.
3. Tranz. A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦
Fig. A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. ◊
Expr. A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi.
4. Intranz. A scobi într-un material dur; a sfredeli. [
Prez. ind. și
scórmon. —
Var.: (
reg.)
scormolí vb. IV] —
Et. nec. Cf. scurma, răscoli.