scorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÓRIE, scorii, s. f. 1. Zgură.
2. Strat de oxid negru format la suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte.
3. (În sintagma)
Scorie vulcanică = material provenit din lava vulcanilor incomplet degazificată în contact cu apa. – Din
fr. scorie, lat. scoria.scorie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scórie,
scórii, s.f. (reg.) copcă în gheață.
scorie (Dicționar de neologisme, 1986)SCÓRIE s.f. 1. (
Metal.) Reziduu obținut în extragerea metalelor din minereuri și la topirea metalelor; zgură.
2. (
Geol.) Produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. [Gen.
-iei. / < fr.
scorie, cf. lat.
scoria, gr.
skoria].
scorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCÓRIE s. f. 1. reziduu la extragerea metalelor din minereuri și la topirea metalelor; zgură. 2. produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. 3. strat de oxid pe suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte. 4. (fig.) imperfecțiune, defect. (< fr.
scorie, lat.
scoria)
scorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scórie (-ri-e) s. f.,
art. scória (-ri-a), g.-d. art. scóriei; pl. scórii, art. scóriile (-ri-i-)scorie (Dicționaru limbii românești, 1939)scórie f. (lat.
scória, vgr.
skoría. V.
zgură). Zgură.
scorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÓRIE, scorii, s. f. 1. Zgură.
2. Strat de oxid negru format la suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte.
3. (În sintagma)
Scorie vulcanică = material provenit din lava vulcanilor incomplet degazificată în contact cu apa. — Din
fr. scorie, lat.
scoria.