scobai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOBÁI, scobai, s. m. (
Iht.;
reg.) Scobar. – Din
scr. skobalj.scobai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scobái (
reg.)
s. m.,
pl. scobái, art. scobáiiscobai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOBÁI, scobai, s. m. (
Iht.;
reg.) Scobar. — Din
sb. skobalj.scobaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)scobáĭ (nord) și
scobár (Olt.) m (sîrb.
skobalj, šk-, bg.
skobarĭ, id.). Un peștișor cu aripĭoarele roșiatice (
chondrostoma [saŭ
cyprinus]
nasus). – În Trans. Suc. și
poduț.