scoatere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCOÁTERE,scoateri, s. f. Acțiunea de a scoate. – V. scoate.
scoatere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scoátere s. f., g.-d. art. scoáterii; pl. scoáteri
scoatere(Dicționaru limbii românești, 1939) scoatére f. Acțiunea de a scoate: scoaterea măselelor.
scoatere(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) scoatere f. lucrarea de a scoate.
scoatere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCOÁTERE,scoateri, s. f. Acțiunea de a scoate. — V. scoate.