scoate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOÁTE, scot, vb. III.
Tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află.
2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza. ◊
Expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba, războiul. ♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja.
3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfățișa, a expune. ◊
Expr. A scoate la vânzare (sau
la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație).
A scoate la iveală (sau
în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui.
4. A(-și) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc. ◊
Expr. Pe unde scot (sau
scoți etc.)
cămașa? = cum aș (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)? ♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracțiune.
5. A trage afară cu forța; a smulge, a extrage, a extirpa.
I-a scos o măsea. ◊
Expr. A scoate (cuiva)
sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva).
A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua.
A-i scoate (cuiva)
ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva).
A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa. ♦
Fig. A obține, a căpăta (cu greutate).
6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit loc. ♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva. ◊
Expr. A scoate (pe cineva)
în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea.
7. A îndepărta pe cineva dintr-o funcție, a da afară. ♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un șir. ◊
Expr. A scoate din circuit =
a) a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul;
b) a retrage din circulație.
A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar.
8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva. ◊
Expr. A scoate (pe cineva)
din viață (sau
dintre cei vii) = a omorî (pe cineva).
A nu mai scoate (pe cineva)
din... = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios).
A scoate (cuiva)
peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva). ♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acțiune).
9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un loc.
O potecă i-a scos din pădure. ◊
Expr. A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși.
A scoate (pe cineva)
la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva).
10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație grea.
11. A obține un produs din ceva; a extrage, a fabrica.
12. A dobândi, a câștiga, a obține. ◊
Expr. A-și scoate pâinea (sau, rar,
mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului. ♦ A lua înapoi, a recupera.
13. A lua, a ridica, a obține (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit loc.
14. A face ca cineva să parvină, să obțină o situație mai bună; a promova.
Meșterul l-a scos calfă. ◊
Expr. A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare.
15. A face o copie, o reproducere; a fotografia.
16. A tipări, a edita, a publica.
A scos o carte. II. 1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală.
Scot capul pe geam. ◊
Expr. Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare. ♦ A face să emane; a produce. ♦ A azvârli, a arunca, a trimite.
2. A rosti sunete, a pronunța cuvinte; a striga, a țipa. ♦ A formula, a spune, a zice.
3. A născoci, a scorni, a inventa. ♦ (
Înv.) A institui.
4. (Despre păsări) A cloci ouăle și a face să iasă pui.
5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte. –
Lat. *
excotere (=
excutere).
scoate (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scoáte (scot, scos), vb. –
1. A extrage, a lua, a îndepărta. –
2. A face să iasă. –
3. A conduce, a face să pornească, a purta. –
4. A însoți, a ieși împreună. –
5. A arunca, a despărți, a alunga. –
6. A înlătura, a suprima, a face să dispară. –
7. A jefui, a deposeda. –
8. A desface, a dezlega. –
9. A produce, a da, a restitui, a valora. –
10. A obține, a cîștiga. –
11. A produce, a concepe; a apărea, a crește. –
12. A copia. –
13. A fotografia. –
14. (Înv.) A traduce. –
15. A broda, a lucra. –
16. A procura, a obține. –
17. A elibera. –
18. A concedia, a destitui. –
19. A inventa. –
20. A aplica, a atribui (un nume sau o poreclă). –
21. A institui, a stabili, a crea. –
22. A deduce, a conclude, a conchide. –
23. A dovedi, a demonstra. –
Mr. scot, scos, scoatire, istr. scot, scos. Lat. excŭtĕre „a scutura”, prin intermediul unei forme vulgare *
excotĕre, dificil de explicat (Pușcariu 1562; Meyer,
Alb. St., IV, 50; Meyer-Lübke,
Ital., 41; REW 2998; Pușcariu,
Dacor., II, 715; Graur,
BL, V, 96), dar care se confirmă și prin
it. scuotere „a scutura” față de
sard. iškudere ‹
lat. excŭtĕre. Schimbul semantic se explică prin acțiunea de a scutura paiele sau pomul, pentru a scoate grîul sau fructele:
cf. lat. excŭtĕre „a treiera” (Nyermeyer 390),
calabr. scotulare „a scutura” și „a ieși afară”. –
Der. scos, s. n. (scoatere);
scosătură, s. f. (scoatere);
nescos, adj. (fără a scoate).
Cf. scutura.scoate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scoáte (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. scot, imperf. 3
sg. scoteá; perf. s. 1
sg. scoséi, 1
pl. scoáserăm; conj. prez. 3
să scoátă; ger. scoțấnd; part. scosscoate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scoate v.
1. a face să iasă (cu sau fără violență), a trage afară:
a scoate un dinte, a scoate apă, a scoate pete; a scoate ochii, a orbi pe cineva;
fig. a-i face imputări amare;
a scoate sufletul, a necăji foarte;
a scoate din fire, a face să-și piarză răbdarea;
2. fig. a scăpa:
a scoate din nevoie, din robie; 3. a da afară, a produce:
găinile scot pui, a scoate strigăte; 4. a alunga:
ne scoate din sat ca pe niște lăieși CR.;
5. a destitui:
a scoate din slujbă; 6. a lua din:
a scoate sabia din teacă; 7. a scădea:
scoțând din șapte patru, rămân trei; 8. a-și descărca:
a-și scoate furia; 9. a da la lumină:
a scoate un ziar; 10. a expune:
a scoate marfa; 11. a răspândi în public:
a scoate vorbe, minciuni; 12. a inventa:
a scoate dări noui; 13. a câștiga:
abia își scoate mămăliga CR.:
a-și scoate din capete, a se despăgubi,
fig. a-și răsbuna;
14. a dovedi:
din aceasta se pot scoate diferite învățăminte. [Lat. EXCUTERE].
scoate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOÁTE, scot, vb. III.
Tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află.
2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza. ◊
Expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba, războiul. ♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja.
3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfățișa, a expune. ◊
Expr. A scoate la vânzare (sau
la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație).
A scoate în evidență (sau
în relief) = a sublinia, a reliefa, a accentua.
A scoate la iveală (sau
în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui.
4. A(-și) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc. ◊
Expr. Pe unde scot (sau
scoți etc.)
cămașa? = cum aș (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)? ♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracțiune.
5. A trage afară cu forța; a smulge, a extrage, a extirpa.
I-a scos o măsea. ◊
Expr. A scoate (cuiva)
sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva).
A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua.
A-i scoate (cuiva)
ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva).
A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa. ♦
Fig. A obține, a căpăta (cu greutate).
6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit
loc. ♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva. ◊
Expr. A scoate (pe cineva)
în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea.
7. A îndepărta pe cineva dintr-o funcție, a da afară. ♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un șir. ◊
Expr. A scoate din circuit =
a) a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul;
b) a retrage din circulație.
A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar.
8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva. ◊
Expr. A scoate (pe cineva)
din viață (sau
dintre cei vii) = a omorî (pe cineva).
A nu mai scoate (pe cineva)
din... = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios).
A scoate (cuiva)
peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva). ♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acțiune).
9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un
loc. O potecă i-a scos din pădure. ◊
Expr. A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși.
A scoate (pe cineva)
la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva).
10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație grea.
11. A obține un produs din ceva; a extrage, a fabrica.
12. A dobândi, a câștiga, a obține. ◊
Expr. A-și scoate pâinea (sau, rar,
mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului. ♦ A lua înapoi, a recupera.
13. A lua, a ridica, a obține (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit
loc. 14. A face ca cineva să parvină, să obțină o situație mai bună; a promova.
Meșterul l-a scos calfă. ◊
Expr. A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare.
15. A face o copie, o reproducere; a fotografia.
16. A tipări, a edita, a publica. A scos o carte.
II. 1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală.
Scot capul pe geam. ◊
Expr. Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare. ♦ A face să emane; a produce. ♦ A azvârli, a arunca, a trimite.
2. A rosti sunete, a pronunța cuvinte; a striga, a țipa. ♦ A formula, a spune, a zice.
3. A născoci, a scorni, a inventa. ♦ (
înv.) A institui.
4. (Despre păsări) A cloci ouăle și a face să iasă pui.
5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte. —
Lat. *
excotere (=
excutere).