sclipitor - explicat in DEX

sclipitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCLIPITÓR, -OÁRE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. -tor.

sclipitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sclipitór adj. m., pl. sclipitóri; f. sg. și pl. sclipitoáre

sclipitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
sclipitór, -oáre adj. Care sclipește: o zăpadă sclipitoare. – Și sclipicĭos (Trans.).

sclipitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sclipitor a. sclipicios.

sclipitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCLIPITÓR, -OÁRE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Care se remarcă printr-o inteligență deosebită. — Sclipi + suf. -tor.