sclipi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV.
Intranz. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. –
Cf. clipi.