schimnicesc - explicat in DEX

schimnicesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCHIMNICÉSC, -EÁSCĂ, schimnicești, adj. (Rar) Care aparține schimnicului, privitor la schimnic. – Schimnic + suf. -esc.

schimnicesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!schimnicésc/schivnicésc (rar) adj. m., f. schimniceás­că/ schivniceáscă; pl. m. și f. schimnicéști/schivnicéști

schimnicesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) schimnicésc, -eáscă adj. (d. schimnic). De schimnic.

schimnicesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic.

schimnicesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCHIMNICÉSC, -EÁSCĂ, schimnicești, adj. Care aparține schimnicului, privitor la schimnic. [Var.: (rar) schivnicésc, -eáscă adj.] — Schimnic + suf. -esc.