schimnici - explicat in DEX

schimnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.

schimnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!schimnicí/schivnicí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicéște/se schivnicéște, imperf. 3 sg. se schim­niceá/ se schivniceá; conj. prez. 3 să se schimniceáscă/să se schivniceáscă

schimnici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnicí vb. IV] — Din schimnic.