scapulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÁPULĂ, scapule, s. f. Os lat care, împreună cu clavicula și cu humerusul, constituie umărul; omoplat. – Din
lat. scapula.scapulă (Dicționar de neologisme, 1986)SCÁPULĂ s.f. Os lat care formează umărul împreună cu clavicula și cu humerusul; omoplat. [Var.
scapulum s.n. / < lat.
scapula, fr.
scapulum].
scapulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCÁPULĂ s. f. os triunghiular, lat și subțire, umărul împreună cu clavicula și cu humerusul; omoplat. (< lat.
scapula)
scapulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scápulă (omoplat)
s. f.,
g.-d. art. scápulei; pl. scápulescapulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÁPULĂ, scapule, s. f. Os lat care, împreună eu clavicula și cu humerusul, constituie umărul; omoplat. —
Din lat. scapula.