scapul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÁPUL, scapule, s. n. (
Bot.) Tip de tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri și formând o rozetă. – Din
fr. scapule.scapul (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCÁPUL1 s. n. tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri și formând o rozetă. (< fr.
scapule)
scapul (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCAPUL1(O)- elem. „umăr, omoplat”. (< fr.
scapul/o/-, cf.
lat. scapula)
scapul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scapúl (tip de tulpină)
s. n.,
pl. scapúlescapul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCAPÚL, scapule, s. n. (
Bot.) Tip de tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri și formând o rozetă. — Din
fr. scapule.