scapular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCAPULÁR, -Ă, scapulari, -e, adj. Care aparține umărului, privitor la umăr, din regiunea umărului. – Din
fr. scapulaire.scapular (Dicționar de neologisme, 1986)SCAPULÁR, -Ă adj. Referitor la umăr, al umărului; umeral. ◊
Centură scapulară = claviculele și omoplații. //
s.m. Bucată de stofă purtată de unii călugări pe umăr. [Cf. fr.
scapulaire].
scapular (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCAPULÁR, -Ă I.
adj. referitor la umăr; umeral. ♦ centură ~ă = centură din clavicule și omoplați. II. s. m. 1. (chir.) bucată de pânză care, trecută peste umeri, împiedică alunecarea unui bandaj ce înfășoară corpul. 2. bucată de stofă purtată de unele ordine călugărești peste umăr, peste veșminte. (< fr.
scapulaire)
scapular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scapulár adj. m.,
pl. scapulári; f. scapuláră, pl. scapulárescapular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCAPULÁR, -Ă, scapulari, -e, adj. Care aparține umărului, privitor la umăr, din regiunea umărului. — Din
fr. scapulaire.