scandalagioaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCANDALAGIOÁICĂ, scandalagioaice, s. f. Femeie care are obiceiul să facă scandal, căreia îi place scandalul. –
Scandalagiu +
suf. -oaică.scandalagioaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scandalagioáică (-gioai-) s. f.,
g.-d. art. scandalagioáicei; pl. scandalagioáicescandalagioaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCANDALAGIOÁICĂ, scandalagioaice, s. f. Femeie care are obiceiul să facă scandal, căreia îi place scandalul. —
Scandalagiu +
suf. -
oaică.