scandal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scandál (-luri), s. n. – Zarvă, tărăboi. –
Var. înv. scándal(à), scandelă. Mgr. σϰάνδαλον (Murnu 49,
sec. XVII), și modern din
fr. scandale. –
Der. scăndăli, vb. (a scandaliza),
sec. XVII,
înv.;
scandalagiu, s. m. (persoană scandaloasă);
scandaliza, vb., din
fr. scandaliser; scandalos, adj., din
fr. scandaleux.