scanda - explicat in DEX



scanda (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
SCANDÁ, scandez, vb. I. Tr. 1. A recita versuri grecești sau latinești, marcând unitățile metrice sau silabice; (p. ext.) a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. A citi o frază muzicală, accentuând timpii tari.

scanda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCANDÁ, scandez, vb. I. Tranz. A recita un vers (de obicei grec sau latin), descompunându-l în diferitele sale unități metrice sau silabice; p. gener. a citi, a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. ♦ A citi o frază muzicală accentuând timpii tari. – Din fr. scander.

scanda (Dicționar de neologisme, 1986)
SCANDÁ vb. I. tr. A marca măsura versurilor grecești sau latinești, descompunându-le în unitățile lor metrice sau silabice; a recita respectând valoarea silabelor. ♦ A vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă etc. ♦ (Muz.) A citi o frază muzicală, punând accentul pe timpii tari. [< fr. scander, cf. lat. scandere – a urca].

scanda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCANDÁ vb. tr. 1. a recita versuri (grecești sau latinești), descompunându-le în unitățile lor metrice sau silabice. ◊ a vorbi, a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. a citi o frază muzicală, punând accentul pe timpii tari. (< fr. scander, lat. scandare)

scanda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scandá (a ~) vb., ind. prez. 3 scandeáză

scanda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCANDÁ, scandez, vb. I. Tranz. A recita un vers (de obicei grec sau latin), des- compunându-1 în diferitele sale unități metrice sau silabice; p. gener. a citi, a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. ♦ A citi o frază muzicală accentuând timpii tari. — Din fr. scander.

scandà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scandà v. 1. a împărți un vers greco-latin în picioare; 2. a însemna cantitatea sau măsura versurilor.