savoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAVOÁRE s. f. Gust deosebit, ales, plăcut al unor alimente. ♦
Fig. Farmec; haz. – Din
fr. saveur.savoare (Dicționar de neologisme, 1986)SAVOÁRE s.f. Gust plăcut, aromă. [< fr.
saveur].
savoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAVOÁRE s. f. 1. gust plăcut, aromă. 2. (fig.) stare de încântare, farmec. (< fr.
saveur)
savoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!savoáre s. f.,
g.-d. art. savoárei/savóriisavoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)savoare f.
1. impresiune produsă de unele substanțe asupra organului gustului;
2. gust plăcut.
savoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAVOÁRE s. f. Gust deosebit, ales, plăcut al unor alimente. ♦
Fig. Farmec; haz. — Din
fr. saveur.