șatrange (Dicționaru limbii românești, 1939)șatránge1 n., pl. (turc.
șatranc și
sa-, pop.
santrac, venit pin [!] limba persică d. scr.
čaturanga, cu o sută de color [!];
aš-ša´trenğ, si´trenğ, ngr.
satrándzi, santrádzi, santrásĭ, santrikĭ; sp.
ajedrez, pg.
xadrez). Tabla pe care se joacă șahu. Jocu de șah (Vechĭ). Pătrate ornamentale așezate ca la șah:
broderie în șatrange. – Și
șantrace și
sandrace. Și
sandracĭ m. pl. și
șatrangĭ n. sing. V.
romb.