șatră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Cort în care se adăpostesc țiganii nomazi;
p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊
Loc. adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊
Expr. (
Fam.)
A umbla (sau
a se muta)
cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. ♦ Comunitate de țigani nomazi.
2. (
Înv.) Cort de tabără.
3. (
Pop.) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [
Pl. și:
șetre] – Din
bg.,
scr. šatra, magh. sátor.