satrap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATRÁP, satrapi, s. m. Guvernator al unei satrapii, cu puteri absolute. ♦
Fig. Conducător despotic, rău;
p. gener. persoană cu apucături dictatoriale. – Din
fr. satrape, lat. satrapes.satrap (Dicționar de neologisme, 1986)SATRÁP s.m. Guvernator al unei provincii din vechiul Imperiu persan. ♦ (
Fig.) Conducător despotic, crud; tiran; (
p. ext.) om cu apucături despotice. [Cf. fr.
satrape, lat., gr.
satrapes < pers.
khșathrapâ].
satrap (Marele dicționar de neologisme, 2000)SATRÁP s. m. guvernator al unei provincii din vechiul imperiu persan. ◊ conducător despotic, crud; tiran; (p. ext.) om cu apucături despotice. (< fr.
satrape, lat., gr.
satrapes)
satrap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)satráp (sa-trap) s. m.,
pl. satrápisatrap (Dicționaru limbii românești, 1939)* satráp m. (vgr.
satrápes, lat.
sátrapes). Guvernator de provincie la vechiĭ Perșĭ.
Fig. Șef despotic, om care taĭe și spînzură. V.
pașă, tiran.satrap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)satrap m.
1. titlul guvernatorilor de provincie, la vechii Perși;
2. fig. om despotic și arogant.
satrap (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATRÁP, satrapi, s. m. Guvernator al unei satrapii, cu puteri nelimitate. ♦
Fig. Conducător despotic, rău;
p. gener. persoană cu apucături dictatoriale. — Din
fr. satrape, lat. satrapes.