săpătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂPĂTÚRĂ, săpături, s. f. 1. Săpat. ♦
Spec. (La
pl.) Lucrări de excavare a pământului; (în special) lucrări arheologice.
2. (
Concr.) Groapă, adâncitură făcută în pământ cu sapa
1 sau cu alte unelte ori mașini de săpat. –
Săpa +
suf. -ătură.