săpător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂPĂTÓR, -OÁRE, săpători, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa
1.
2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc.
3. S. f. Mașină de săpat. –
Săpa +
suf. -ător.