sangulie - explicat in DEX

sangulie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SANGULÍE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); năframă făcută din această țesătură. – Et. nec.

sangulie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sangulíe (sangulíi), s. f. – Țesătură subȚire, voal. Origine incertă. Poate de la un ngr. *συγγλουλιά, de la γοῦλα „gît” (după Scriban, din ngr. συγγάλυμμα „înveliș”).

sangulie (Dicționaru limbii românești, 1939)
sangulíe f. (turc. cp. și cu ngr. syngalymma, vgr. sygk-, învălitoare). Dermea orĭ maramă vărgată care se lega peste fes. V. saric.

sangulie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sangulíe (înv., pop.) s. f., art. sangulía, g.-d. art. sangulíei; pl. sangulíi, art. sangulíile

sangulie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sangulie f. maramă cusută cu fir: fes legat în jur cu o sangulie albă FIL. [Origină necunoscută].

sangulie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SANGULÍE, sangulii, s. f. (înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); năframă făcută din această țesătură. — Et. nec.