sangvin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SANGVÍN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism.
2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ♦
Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [
Var.:
sanghín, -ă, sanguín, -ă adj.] – Din
fr. sanguin, lat. sanguineus.sangvin (Dicționar de neologisme, 1986)SANGVÍN, -Ă adj. v.
sanguin.
sangvin (Marele dicționar de neologisme, 2000)SANGVIN1- elem. „sânge”. (< fr.
sanguin-, cf.
lat. sanguis, -inis)
sangvin (Marele dicționar de neologisme, 2000)SANGVÍN2, -Ă adj. 1. referitor la sânge; prin care circulă sângele. 2. (despre oameni) cu o circulație a sângelui foarte activă; sangvinic. ♦ temperament ~ = temperament vioi; impulsiv. 3. de culoarea sângelui. (< fr.
sanguin, lat.
sanguineus)
sangvin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SANGVÍN, -Ă adj. (‹
fr.,
lat.)
adj. Care aparține sângelui, privitor la sânge; prin care circulă sângele. ◊
Temperament (tip) s. = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat; caracterizat prin vioiciune, mobilitate. Corespunde în clasificarea lui I.P. Pavlov tipului puternic, echilibrat și mobil, de activitate nervoasă superioară.
sangvin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sangvín (sang-vin) adj. m.,
pl. sangvíni; f. sangvínă, pl. sangvínesangvin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SANGVÍN, -Ă, sangvini, -e adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism.
2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ◊
Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.:
sanghín, -ă, sanguín, -ă adj.] — Din
fr. sanguin, lat.
sanguineus.