sălbătici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂLBĂTICÍ, sălbăticésc, vb. IV.
1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic.
2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini.
3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil.
4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism.
5. Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [
Var.: (
pop.)
sălbătăcí vb. IV] – Din
sălbatic.