sălbăticiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație.
2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [
Var.: (
pop.)
sălbătăciúne s. f.] –
Sălbatic +
suf. -iune.