șaibă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea.
2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din
germ. Scheibe.