șaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÁICĂ, șăici, s. f. (
Înv. și
reg.) Ambarcație fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din
bg.,
scr. šajka, tc. sayka.