sabiță - explicat in DEX

sabiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÁBIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica.

sabiță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SABÍȚĂ (‹ bg.) s. f. Specie de pește teleostean din familia ciprinidelor, lung de 25-35 cm și greu de 300-400 g, cu corpul în formă de pumnal, turtit lateral (Pelecus cultratus). Trăiește în lacuri și în bazinele M. Baltice, Caspică, Neagră. Se hrănește cu zooplancton, insecte, puiet de pește; săbiuță (4), săbioară (3).

sabiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
sábiță și (est) sághiță f., pl. e (d. sabie saŭ slav. sabljica, din cauza formeĭ eĭ). Dun. Un fel de pește cu solzĭ albĭ cu spinarea dreaptă și lungă de vre-o 20 c.m. (pélecus cultrátus). – Și săbiuță (Chir. VR 8., 7-8, 51).

sabiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sábiță s. f., g.-d. art. sábiței; pl. sábițe

sabiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÁBIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (3). — Din bg. sabica.