sabie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sábie (sắbii), s. f. – Armă tăioasă cu mîner.
Mag. száblya de la
szab „a tăia” (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Miklosich,
Fremdw., 123; Cihac, II, 322; Meyer 370),
cf. sl. (
sb.,
slov.,
rus.)
sablja, bg. sabijŭ, pol. szabla, alb. sabljë, germ. Säbel, it. sciabola, fr. sabre, sp. sable. –
Der. săbia, vb. (a tăia cu sabia);
însăbiat, adj. (ascuțit);
săbii, vb. refl. (
Olt., a subția, a îngusta);
săbier, s. m. (fabricant de spade);
săbierie, s. f. (atelier și magazin de spade);
săbioară (
var. săbicioară, săbiiță, sabiță),
s. f. (pește, Pelecus cultratus), ultima
var. din
sb. sablijca „sabie mică” (Tiktin);
săbiuță, s. f. (gladiolă, Gladiolus imbricatus).