sabie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÁBIE, săbii, s. f. 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner. ◊
Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care amenință în orice moment situația cuiva.
A trece (sau
a lua, a trage)
în (sau
sub, prin)
sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici.
A pune mâna pe sabie = a porni la luptă.
A scoate (sau
a trage)
sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război.
A-și pune capul (
teafăr sau
sănătos)
sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire.
Sabie cu două tăișuri, se spune despre o situație care prezintă, în același timp, avantaje și dezavantaje, perspective și pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrimă în care se folosește sabia.
2. Armă formată dintr-o lamă elastică de oțel, din gardă și mâner, folosită la scrimă.
3. Pește de apă dulce, cu corpul turtit lateral și cu abdomenul arcuit; săbioară, sabiță
(Pelecus cultratus). – Din
bg. sabja.sabie (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)SÁBIE s.f. (Iht.) În general, pește marin din fam.
xiphiidae (pești-sabie), caracterizat prin maxilarul superior mai mult sau mai puțin alungit. Peștii-sabie propriu-ziși
(istiophoridae) populează Oceanul Pacific și pe cel Indian, precum și pe cel Atlantic, pe țărmurile de est ale SUA, caracteristic fiind maxilarul superior alungit, curbat, mai scurt ca la peștele-spadă, prevăzut cu dinți, cel inferior ceva mai lung, corpul fusiform, cu o înotătoare dorsală lungă, înaltă (subspeciile
Tetrapturus, Makaira; engl.
spear-fish, spike-fish, marlin), în variate culori, de la argintiu
(white marlin), la albăstrui
(blue marlin) la negru
(black marlin) sau cu dungi
(striped marlin); unele istiophoridae au înotătoarea dorsală foarte înaltă, ca o pânză de corabie sau evantai, numiți de aceea și pești-evantai (engl.
sail-fish; Istiophorus gladius și americanus).sabie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sábie (sắbii), s. f. – Armă tăioasă cu mîner.
Mag. száblya de la
szab „a tăia” (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Miklosich,
Fremdw., 123; Cihac, II, 322; Meyer 370),
cf. sl. (
sb.,
slov.,
rus.)
sablja, bg. sabijŭ, pol. szabla, alb. sabljë, germ. Säbel, it. sciabola, fr. sabre, sp. sable. –
Der. săbia, vb. (a tăia cu sabia);
însăbiat, adj. (ascuțit);
săbii, vb. refl. (
Olt., a subția, a îngusta);
săbier, s. m. (fabricant de spade);
săbierie, s. f. (atelier și magazin de spade);
săbioară (
var. săbicioară, săbiiță, sabiță),
s. f. (pește, Pelecus cultratus), ultima
var. din
sb. sablijca „sabie mică” (Tiktin);
săbiuță, s. f. (gladiolă, Gladiolus imbricatus).
sabie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sabie, săbii s. f. (er.) penis.
sabie (Dicționaru limbii românești, 1939)sábie f., pl.
săbiĭ și (vechĭ)
sabiĭ (bg.
sabĭa, sablĭa, d. vsl.
sablĭa; rus.
sáblĭa, rut.
šablĭa, pol.
szabla; germ.
säbel, în ainte
sabel; ung.
szablya, it.
sciabola, fr.
sabre, vfr.
sable, sp.
sable). O armă de tăĭat și de împuns (ĭa are forma unuĭ cuțit supțire, ascuțit într’o parte și lung de vre-un metru. Poate fi curbă saŭ dreaptă [spadă]. Ia e arma specială a călărimiĭ cînd șarjează. O poartă și tunariĭ de cîmp. ofițeriĭ. Azĭ e mult înlocuită de
baĭonetă și
pumnal. V. și
pală, paloș, spăgă, tesac). Lovitură de sabie:
ĭ-a tras o sabie. Fig. A intra sabia'n țară, a intra dușmaniĭ în țară. V.
cabaniță.sabie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sábie (-bi-e) s. f.,
art. sábia (-bi-a), g.-d. art. sábiei; pl. sắbii, art. sắbiile (-bi-i-)sabie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sabie f.
1. armă de mână ce se poartă atârnată în partea stângă;
2. fig. dușman:
a intrat sabia în țară, au năvălit Tătarii ! AL.;
3. atac:
le dă o sabie și-i împrăștie BĂLC. [Slav. SABLIA].
sabie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÁBIE, săbii, s. f. 1. Armă albă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner. ◊
Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care amenință în orice moment situația cuiva.
A trece (sau
a lua, a trage)
în (sau
sub, prin)
sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici.
A pune mâna pe sabie = a porni la luptă.
A scoate (sau
a trage)
sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a pomi război.
A-și pune capul (
teafăr sau
sănătos)
sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire.
Sabie cu două tăișuri, se spune despre o situație care prezintă, în același timp, avantaje și dezavantaje, perspective și pericole.
2. Armă sportivă formată dintr-o lamă elastică de oțel, din gardă, mâner și piuliță, folosită la scrimă. ♦ (Sport) Una dintre probele de scrimă care se practică cu sabia.
3. Pește de apă dulce, cu corpul turtit lateral și cu abdomenul arcuit; săbioară, sabiță (
Pelecus cultratus). — Din
bg. sabja.