sabie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÁBIE, săbii, s. f. 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner. ◊
Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care amenință în orice moment situația cuiva.
A trece (sau
a lua, a trage)
în (sau
sub, prin)
sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici.
A pune mâna pe sabie = a porni la luptă.
A scoate (sau
a trage)
sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război.
A-și pune capul (
teafăr sau
sănătos)
sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire.
Sabie cu două tăișuri, se spune despre o situație care prezintă, în același timp, avantaje și dezavantaje, perspective și pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrimă în care se folosește sabia.
2. Armă formată dintr-o lamă elastică de oțel, din gardă și mâner, folosită la scrimă.
3. Pește de apă dulce, cu corpul turtit lateral și cu abdomenul arcuit; săbioară, sabiță
(Pelecus cultratus). – Din
bg. sabja.