săbiuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui
sabie; săbioară.
2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (
3)
(Gladiolus imbricatus). [
Pr.:
-bi-u-] –
Sabie +
suf. -uță.