sabir - explicat in DEX

sabir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SABÍR s. n. Limbă mixtă, rudimentară ca vocabular și structură gramaticală, care se vorbește în porturile Mării Mediterane și care conține elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, catalană, italiană și arabă. – Din fr. sabir.

sabir (Dicționar de neologisme, 1986)
SABÍR s.n. Limbă de circulație în bazinul mediteranean, compusă pe baza unui lexic italo-spaniol și cuvinte arabe. [< fr., it. sabir, cf. sp. saber – a ști].

sabir (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SABÍR s. n. limbă de circulație la bazinul mediteranean, compusă pe baza unui lexic italo-spaniol având și cuvinte arabe. (< fr. sabir)

sabir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!sabír s. n., pl. sabíruri

sabir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SABÍR s. n. Limba mixtă, rudimentară ca vocabular și structură gramaticală, care se vorbește în porturile Mării Mediterane și care conține cuvinte din franceză, provensală, spaniolă, greacă, catalană, italiană și arabă. — Din fr. sabir.