rupturi - explicat in DEX

rupturi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUPTURÍ, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură.

rupturi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
RUPTURÍ, rupturésc, vb. IV. Tranz. ~ 2. A rupe, a sparge.

rupturi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
rupturí, vb. tranz. – A rupe, a destrăma. – Din ruptură.

rupturi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rupturí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturésc, imperf. 3 sg. ruptureá; conj. prez. 3 să ruptureáscă

rupturi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUPTURÍ, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. — Din ruptură.