rural - explicat in DEX

rural (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RURÁL, -Ă, rurali, -e, adj. De (la) sat; sătesc. ◊ (În vechea organizare administrativă) Comună rurală = cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar. – Din fr. rural.

rural (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
RURÁL, -Ă, ruráli, adj. ~ Medic rural.

rural (Dicționar de neologisme, 1986)
RURÁL, -Ă adj. De (la) sat, sătesc; ca de la țară. [Cf. fr. rural, lat. ruralis].

rural (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RURÁL, -Ă adj. de (la) sat, sătesc; țărănesc. ◊ (despre plante) de câmp. (< fr. rural)

rural (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rurál, -ă adj. (lat. ruralis, d. rus, ruris, țară, sat. V. rustic). Sătesc, de țară: școală, vĭață rurală. V. urban.

rural (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rurál adj. m., pl. ruráli; f. rurálă, pl. rurále

rural (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rural a. ce ține de un sat: școală rurală.

rural (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RURÁL, -Ă, rurali, -e, adj. De (la) sat; sătesc. ◊ (în vechea organizare administrativă) Comună rurală = cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar. — Din fr. rural.