ruptor - explicat in DEX

ruptor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUPTÓR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.

ruptor (Dicționar de neologisme, 1986)
RUPTÓR s.n. Întrerupător electric comandat la distanță, al cărui element mobil de contact are ca poziție de repaus poziția corespunzătoare închiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].

ruptor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RUPTÓR s. n. întrerupător care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata exercitării unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur)

ruptor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ruptór s. n., pl. ruptoáre

ruptor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUPTÓR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. — Din fr. rupteur.