ruptoare - explicat in DEX

ruptoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUPTOÁRE s. f. 1. Rupt² (II). 2. (În expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt² + suf. -oare.

ruptoare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
RUPTOÁRE s. f. 1. ♦ Înțelegere asupra prețului de vânzare-cumpărare.

ruptoare (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
RUPTOÁRE s.f. ~ 2. Expr. Ruptoarea prețului = fixarea, stabilirea, ruperea prețului; v. rupt¹. 3. (Învechit, în construcție cu verbul a face) Început, primul pas. Îi ucid fără cruțare, scăpând pe al lor căpitan. Ruptoarea era făcută; sângele cursese.

ruptoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ruptoáre s.f. (înv.) 1. sumă fixă, globală, plătită anual vistieriei statului de către contribuabili și negustorii străini; ruptă. 2. început, primul pas. 3. învoială, convenție. 4. anulare, desființare a unei înțelegeri. 5. baltă, șanț. 6. durere de șale. 7. diaree.

ruptoare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
ruptoáre, ruptori, s.f. – (med.) În expr. ruptoare de apă = diabet. Descântec de ruptoare de apă: „Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel loc unde se învârtește apa îndărăpt, sau cum se zice, unde este vâltoare; apoi să mai ia nouă mlădițe de măr dulce și să le legi într-un mănunchi laolaltă, și cu acele, mestecând apa, să zici (...)” (Bârlea 1924: 360). – Din rupt + -oare.

ruptoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
ruptoáre f., pl. orĭ. Ruptă (bir fix). Învoĭală în care cîștigu saŭ perderea îl privește pe cel ce primește baniĭ. Ruptură (propriŭ și fig.).

ruptoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ruptoáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ruptórii

ruptoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ruptoare f. 1. învoeală: ruptoarea era făcută OD.; 2. preț fixat prin învoeală: ruptoarea vinului.

ruptoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUPTOÁRE s. f. (înv. și reg.) 1. Rupt² (II). 2. (în expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (înv.) Început, primul pas. — Rupt² + suf. -oare.