ruptaș - explicat in DEX

ruptaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUPTÁȘ, ruptași, s. m. Contribuabil care, plătind darea numită ruptă, era scutit de orice bir. – Ruptă + suf. -aș.

ruptaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ruptáș, ruptáși, s.m. (înv.) 1. arendaș cu câteva pogoane. 2. negustor străin plătitor de bir. 3. fiu de preot sau din clasa privilegiată. 4. contribuabil care, plătind darea numită „ruptă”, era scutit de orice bir.

ruptaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
ruptáș m. (d. rupt s. n.). Acela care lua în arendă cîte-va pogoane dintr´o moșie. Pl. Clasa negustorilor care plăteaŭ rupta. În ultimu timp (pînă la 1848), fiiĭ de preuțĭ și aĭ claseĭ privilegiate.

ruptaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ruptáș s. m., pl. ruptáși

ruptaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ruptaș m. 1. lucrător cu ruptul; 2. pl. (în epoca fanariotă), clasă de contribuabili străini cari plătiau dările cu ruptul; 3. în timpul din urmă: feciori de preoți și ai rangurilor privilegiate.

ruptaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUPTÁȘ, ruptași, s. m. Contribuabil care, plătind darea numită ruptă, era scutit de orice bir. — Ruptă + suf. -aș.