rupt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj.,
s. f. I. Adj. 1. Făcut bucăți, ciopârțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦
Fig. Zdrobit, copleșit, sleit.
2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. ♦
Fig. (Despre relații prietenești, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părți ale corpului) Sfărâmat; fracturat.
3. Desprins (cu forța) din loc; smuls.
4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat.
II. S. f. Înțelegere între contribuabili și visterie, în evul mediu, în țările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual;
p. ext. dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare. –
V. rupe.rupt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUPT1 s. n. 1. Faptul de
a (se) rupe. 2. (În
loc.)
În ruptul capului = cu nici un preț; niciodată.
Cu ruptul (sau
cu rupta) = cu ridicata; în total.
Pe rupte sau
pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale:
rupta, rupte(le)] –
V. rupe.rupt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)RUPT1 s. n. 1. ~ ♦ Întrerupere, suspendare.
rupt (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)RUPT1 s.n. ~
2. (În loc.)
(Nici) În ruptul capului = ~ .
Cu ruptul sau
cu rupta = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura; ~ .
Pe rupte sau
pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brânci.
Muncește pe rupte. [Forme gramaticale:
~ , ruptelea]
rupt (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)RUPT2, -Ă,
rupți, -te, adj., s.f.
I. Adj.
1. ~ , găurit (prin întrebuințare). ♦ Cu carnea trupului sfâșiată; rănit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prep.
de, arătând cauza) Zdrobit, copleșit, sleit.
2. Lipsit de continuitate, ~
Lanț rupt. ♦
Expr. (Reg.)
Rupt-ales = precizat, accentuat.
Iar eu vă zic rupt-ales Că așa fără nici o rânduială Nu putem nici până dimineață Rămânea. ~
3. ~; smuls, v.
cules.
Floare ruptă. ♦
Expr. Bucățică ruptă = v.
bucățică.
4. ~ , îndepărtat; care a pierdut legătura cu....
rupt (Dicționar de argou al limbii române, 2007)rupt, -ă, rupți, -te adj. 1. bătut.
2. obosit, epuizat, istovit.
3. (
tox.) drogat, năucit de o supradoză de narcotice.
rupt (Dicționaru limbii românești, 1939)rupt, -ă adj. (d.
rup 2). Sfîșiat, făcut bucățĭ:
o cămașă ruptă. Frînt:
un picĭor rupt. Desprins cu violență:
un picĭor rupt. Căzut:
un pod rupt. Ros, uzat:
ghete rupte. Fig. Anulat:
contract rupt. Rupt (
în coș [coșu peptuluĭ])
de foame, foarte flămînd.
Rupt de osteneală, foarte ostenit.
Rupt din soare, foarte frumos:
o fată ruptă din soare. Bucățică ruptă, foarte asemenea:
acest copil e bucățica ruptă tată-su. S. n., pl.
urĭ. Acțiunea de a rupe des. Închidere, disolvare, spargere:
după ruptul seimuluĭ Leșilor (Cost.). Preț p. o bucată de moșie luată (ruptă) în arendă, preț în general.
Nicĭ în ruptu capuluĭ, cu nicĭ un preț, categoric nu. (Totușĭ există și loc.
a-țĭ rupe capu, a te duce draculuĭ, a muri, și decĭ
nicĭ în ruptu capuluĭ s´ar putea explica și pin [!] „nicĭ chear [!] dac´aș muri”).
Cu ruptu (sud și vest), cu hurta, cu toptanu. S. f., pl.
e. Bir fix pe care negustoriĭ străinĭ de acelașĭ fel îl plăteaŭ vistieriiĭ (Ĭorga, Negoț, 128):
ruptele vistieriiĭ. Ruptoare, învoĭală în care cîștigu saŭ perderea [!] îl privește pe cel ce primește baniĭ:
cu rupta (în Trans.
cu ruptu).
rupt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!rupt s. n.rupt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rupt a.
1. făcut bucăți:
haine rupte; 2. sfărâmat:
lanțuri rupte; 3. fig. sdrobit:
rupți de foame și obosiți de trude; 4. fixat în total:
preț rupt. ║ n. ruptoare:
cu ruptul; în ruptul capului, cu niciun preț.
rupt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUPT1 s. n. Faptul de
a (se) rupe. ◊
Loc. adv. În ruptul capului = cu nici un preț; niciodată.
Cu ruptul (sau
cu rupta) = cu ridicata; în total.
Pe rupte sau
pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale:
rupta, rupte(le)] —
V. rupe.