rumeni - explicat in DEX

rumeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină rumen²; a (se) colora în roșu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen².

rumeni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
RUMENÍ, rumenésc, vb. IV. ~ (din rumen², sl. rumĕniti, scr. rumeniti)

rumeni (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
rumení, rumenesc, vb. refl. – A se vopsi pe față; a se ruja: „Ticlăzău și rumenele / Să să rumenea cu ele” (Memoria 2001: 30). – Din rumen „de culoare care bate în roșu” (< sl. ruměnǔ).

rumeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rumení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 să rumeneáscă

rumenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rumenì v. 1. a face rumen; (luna) rumenind străvechii codri și castelul singuratic EM.; 2. fig. a roși (de emoțiune); 3. a da cu rumeneli.

rumeni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină rumen²; a (se) colora în roșu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. — Din rumen².