rumegătură - explicat in DEX

rumegătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.

rumegătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
rumegătúră f., pl. ĭ. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad cînd taĭ cu ferăstrău. – În nord și rugumătură.

rumegătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri

rumegătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. — Rumega + suf. -ătură.