rumb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUMB, rumburi, s. n. 1. Gură de aerisire a magaziilor unui șlep, situată pe punte.
2. Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită la roza vânturilor, egală cu a 32-a parte dintr-un cerc. – Din
fr.,
rus. rumb.rumb (Dicționar de neologisme, 1986)RUMB s.m. (
Mar.) Măsură de unghi egală cu 1/32 parte a orizontului, adică cu 11¼ grade; cart
1. [Pl.
-bi, (s.n.)
-buri. / < fr.
rhumb].
rumb (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUMB s. n. (mar.) cart
1 (2). (< fr., engl.
rhumb)
rumb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rumb s. n.,
pl. rúmburirumb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUMB, rumburi, s. n. 1. Gură de aerisire a magaziilor unui șlep, situată pe punte.
2. Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită la roza vânturilor, egală cu a 32-a parte dintr-un cerc. — Din
fr.,
rus. rumb.