rufărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUFĂRÍE s. f. Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. –
Rufă +
suf. -ărie.rufărie (Dicționaru limbii românești, 1939)rufăríe f. (d.
rufe).
Vest. Cantitate de rufe:
rufăria unuĭ elev, unuĭ pat.rufărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rufăríe s. f.,
art. rufăría, g.-d. rufăríi, art. rufăríeirufărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rufărie f. cantitate de rufe.
rufărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUFĂRÍE s. f. Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. —
Rufă +
suf. -
ărie.