rudărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUDĂRÍE s. f. Meseria rudarului. –
Rudar +
suf. -ie.rudărie (Dicționaru limbii românești, 1939)rudăríe f. (d.
rudar). Meseria de rudar. Mină de metale.
rudărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rudăríe s. f.,
art. rudăría, g.-d. rudăríi, art. rudăríeirudărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rudărie f. scule de rudar.
rudărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUDĂRÍE s. f. Meseria rudarului. —
Rudar +
suf. -
ie.