rucsac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din
germ. Rucksack.rucsac (Dicționar de neologisme, 1986)RÚCSAC s.n. Sac care se poartă în spate, folosit mai ales de excursioniști; raniță. [Pl.
-curi, (s.m.)
-ci. / < germ.
Rucksack].
rucsac (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÚCSAC s. n. sac de excursie, cu bretele, care se poartă pe spate. (< germ.
Rucksack)
rucsac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rúcsac s. n.,
pl. rúcsacurirucsac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. — Din
germ. Rucksack.