rudă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÚDĂ1, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie (
2), rubedenie. ◊
Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele.
Pe rudă (și) pe sâmânță =
a) pe toți, fără excepție, până la unul;
b) peste tot. ♦ Familie, neam, viță.
2. (
Pop.) Soi, sămânță de animale sau de plante. ◊
Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție.
Berbec de rudă. – Din
bg. roda.