ruderal (Dicționar de neologisme, 1986)RUDERÁL, -Ă adj. (
Despre plante) Care crește în apropierea așezămintelor omenești, în locuri umblate de animale, pe lângă ziduri etc. [< fr.
rudéral, cf. lat.
rudus – dărâmătură].
ruderal (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUDERÁL, -Ă adj. (despre plante) care crește printre ruine, pe lângă ziduri, pe grămezi de gunoi etc. (< fr.
rudéral)
ruderal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RUDERÁL (‹
lat. ruderalis)
adj. (
BOT.) Care se dezvoltă pe terenuri virane sau în alte locuri puternic influențate de activitatea antropică (pe marginea drumurilor, șanțurilor, pe rambleul căii ferate etc.). În cele mai multe cazuri vegetația
r. este reprezentată de buruieni favorizate de excesul de azotați din sol determinat de depozitarea unor resturi organice, pe când alte specii sunt legate de lipsa unui sol și a unui covor vegetal bine structurat (datorită unor excavații sau acumulări de moloz, pământ) sau de bătătorirea intensă a terenului. Printre cele mai răspândite plante ruderale se numără urzicile, bozul, cucuta, troscotul, nalba mică, știrul, loboda sălbatică, ciumăfaia, ciulinii și scaieții.
ruderal (Dicționaru limbii românești, 1939)*ruderál, -ă adj. (d. lat.
rúdus, rúderis, moloz, dărămăturĭ). Care crește pintre [!] zidurĭ vechĭ, mural:
plante ruderale. V.
saxatil.