rudăresc - explicat in DEX

rudăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUDĂRÉSC, -EÁSCĂ, rudărești, adj. De rudar, făcut de rudar; țigănesc. – Rudar + suf. -esc.

rudăresc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
rudărésc, rudăreáscă, rudărésți, adj. (pop.) 1. de rudar, făcut de rudar. 2. (fig.) grosolan.

rudăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
rudărésc, -eáscă adj. (d. rudar). De rudar. Fig. Grosolan: lucru rudăresc.

rudăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rudărésc adj. m., f. rudăreáscă; pl. m. și f. rudăréști

rudăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rudăresc a. 1. făcut de un rudar; 2. fig. grosolan: taler rudăresc PANN.

rudăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUDĂRÉSC, -EÁSCĂ, rudărești, adj. De rudar, făcut de rudar; țigănesc. — Rudar + suf. -esc.