rudă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÚDĂ1, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie (
2), rubedenie. ◊
Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele.
Pe rudă (și) pe sâmânță =
a) pe toți, fără excepție, până la unul;
b) peste tot. ♦ Familie, neam, viță.
2. (
Pop.) Soi, sămânță de animale sau de plante. ◊
Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție.
Berbec de rudă. – Din
bg. roda.rudă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÚDĂ2, rude, s. f. (
Reg.)
1. Prăjină, par, drug.
2. Oiște, proțap. – Din
magh. rud, scr. ruda.rudă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rúdă (rúde), s. f. –
1. (
Mold.,
Trans.) Par, prăjină, prepeleac. –
2. Oiște, proțap.
Sb. ruda (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Tiktin; Rosetti, II, 82).
rudă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rúdă (rúde), s. f. –
1. Viță, rasă. –
2. Națiune, popor. –
3. Familie, casă. –
4. Rubedenie, neam.
Sl. rodŭ, bg. roda, cf. rod (Cihac, II, 316; Șeineanu,
Semasiol., 195; Candrea), dar rezultatul
o ›
u este greu de explicat. Din această cauză, Tiktin a preferat să pornească de la
sl. ruda „minereu”, care pare greu de admis semantic. Poate
roadă, care convine cu privire la sens, s-a contaminat cu
rudă „par”, dacă acest cuvînt înseamnă uneori „ramură”, fiindcă ideea de „ramură” e legată strîns de cea de „familie”. Oricum,
der. lui
rudă pornind de la
rod este evidentă, mai ales în
der. ca
rudaci, rudățea. Der. rudi (
var. înrudi),
vb. (a deveni rudă);
rudenie (
var. rubedenie),
s. f. (rudă, înrudire; relație strînsă, membru de familie), a cărui
der. pare să fi suferit influența
sb. rodbina „rudă” (Scriban);
rudaci, adj. (berbec de prăsilă);
rudățea, adj. (oaie de prăsilă).
rudă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)rúdă, -e, s.f. – Bârnă de lemn așezată orizontal pe peretele cel mai lung al casei; împodobită cu rânduri succesive de țesături (țoluri, fețe de perină, cergi, tot ce ține de zestrea fetei) lăsând să se vadă numai 20-30 de cm. din marginea de jos a fiecăreia: „Ruda avea și o semnificație socială, indicând starea economică a gospodarului (...). În unele case înstărite, paralel cu prima rudă se așază încă una, aranjată în același fel” (Stoica, Pop 1984: 85); „Du-te, mamă, și pețé / Unde-i vede rudă grea / Și cocoană frumușea” (Bârlea 1924 I: 218). – Din sl. ruda.
rudă (Dicționaru limbii românești, 1939)1) rúdă f., pl.
e (bg.
roda, rudenie. Cp. și cu rus.
ruda, mină, mineral, sînge. V.
rod 1 și
rudă 3).
Vechĭ. Neam, rasă, generațiune:
om de mare rudă. Azĭ. Neam, persoană înrudită:
mĭ-a sosit o rudă. A fi rudă cu cineva, a fi înrudit cu el.
Rude de sus, de jos, de alăturĭ, ascendențĭ, descendențĭ, colateralĭ.
De rudă (vest), de sămînță, p. reproducțiune:
oĭ de rudă. Pe rudă, pe sămînță (est), pe un cap, toțĭ:
dihoru a ucis găinile pe rudă, pe sămînță (La Dos.
pre [!] rudă și pre semănătură, adică „după asemănare”, cum se vede din vgr.
katá génos kai kath´ ῾omoióteta. Biblia, Gen. 1, 11).
rudă (Dicționaru limbii românești, 1939)2) rúdă f., pl.
e (ung.
rúd, prăjină; sîrb.
ruda, oiște. Cp. și cu lat.
rŭdis, f., băț cu care se exercitaŭ gladiatoriĭ).
Trans. Prăjină pe care se țin haĭnele în casele țărăneștĭ (culme). Par, părîngă. Ceatlăŭ, prăjină adăugată la căruță ca să se înhame înc´un cal:
cal de rudă. Tînjala. – În Ml.
rud, n., pl.
urĭ.rudă (Dicționaru limbii românești, 1939)3) rúdă f., pl.
e și
ruzĭ (sîrb. bg.
rúda, rus.
rudá, mineral, mină; vsl.
ruda, metal. V.
rudar).
Serbia. Mină, baĭe.
rudă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rúdă s. f.,
g.-d. art. rúdei; pl. rúderudă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rudă f.
1. familie:
de rudă mare împărătească; 2. care este din aceeaș familie:
cu rudele daraveri să n´aibi; pe rudă, pe sămânță, cu totul, pe de-a întregul:
ți-le papă pe rudă pe sămânță CR. [Vechiu-rom.
rudă, neam («Moisi scoase pre
ruda ovreiască din robia lui Faraon», MOXA) = slav. RODŬ, neam, generațiune: astăzi, în sens de «consângean», evoluțiune analogă sinonimului
neam].